|
|
|
|
INSTITUTII OFICIALE -
LEGISLATIE -
AGENTII AUTORIZATE -
ARTICOLE -
UTILE-
CONTACT
|
|
|
| |
|
Cum stam, cum ne
miscam la un interviu-Limbajul Corporal |
|
|
Limbajul corpului este la fel de complex ca si cel
verbal, fiind structurat pe zone anatomice si avându-si propria
gramatica, fiind un mijloc de comunicare bogat în informatii, nuantat si
sensibil. Cel mai important lucru de retinut înca din start, este acela
ca dialogul dintre doua persoane nu se poarta numai în plan verbal ci în
egala masura si în plan nonverbal. Cunoasterea acestuia e o arta si se
deprinde în timp, necesitând o observatie sistematica a celorlalti si
consecutiv un efort constant de interpretare a celor observate. Tot ceea
ce facem se constituie în fapt într-un mijloc de comunicare. Practic
comunicarea nonverbala nu poate fi blocata si desigur nici nu este de
dorit. Limbajul nonverbal ne poate trada la un interviu, dar solutia nu
este în nici un caz suprimarea acestuia prin supracontrol, ci
deprinderea regulilor de baza, deprinderea “gramaticii” si
“vocabularului” specific acestui mijloc de comunicare. Limbajul corporal
este un limbaj universal si natural, propriu tuturor oamenilor, care
dincolo de mici diferente culturale, poate fi regasit identic pe
întreaga planeta. Poate tocmai din motivul primordialitatii sale în
raport cu cel verbal, studiile au aratat ca într-o discutie
interlocutorul este impresionat de mesajul verbal în proportie de 10%,
de intonatie si timbru vocal în proportie de 20% si de limbajul corporal
în proportie de 70%. Chiar întelepciunea populara confirma cumva aceste
date, deoarece din batrâni se spune ca „un gest face cât o mie de
cuvinte”.
Desigur nu oricine are timpul necesar parcurgerii complete a acestui
demers, dar cunoasterea fie si sumara a unor indicatori corporali, poate
fi un avantaj. Iata de ce în continuare, vor fi prezentate sumar câteva
exemple privind “vocabularul” nonverbal si semificatiile aferente,
astfel încât la un interviu, acestea sa poata fi corect decriptate.
Inspiratia-exprima nevoia de aer si apare ca urmare a unui efort ori ca
urmare a unei solicitari intense traducând tensiune, neliniste ori
pregatirea pentru o confruntare. Expiratia indica în general relaxare,
detensionare dar nu numai. Daca este prelungita poate indica epuizare
sau chiar un oftat, daca este scurta si rapida asemanatoare unui pufnit,
indica desconsiderare, îngânfare, superioritate.
Foarte importante sunt zonele purtatoare de informatie de la nivelul
fetei: fruntea, sprâncenele, ochii, nasul, gura si buzele, maxilarul si
barbia. Cutele verticale(frunte) exprima concentrare si interes, ori un
efort de vointa; cutele orizontale exprima mirare, ori confruntare de
idei, nevoie de informatie deoarece cutele orizontale apar ca urmare a
ridicarii sprâncenelor si deschiderii ochilor.
Pozitia capului, principalul ordonator al privirii, este si ea
importanta. Acesta poate fi îndreptat spre interlocutor si exprima
interes si tratare egala a celuilalt. În schimb capul plecat indica
întreruperea contactului cu lumea, teama, nesiguranta, orientare spre
sine.
Privirea directa, ”ochi în ochi” exprima interes pentru comunicare
profunda, dar si nevoia de confirmare si autenticitate, deoarece este
greu sa minti pe cineva privindu-l drept în ochi. Privirea fixa exprima
retragere în sine, desprindere de lume, scrutare a viitorului. Privirea
mobila “matura” spatiul si dezvaluie efortul activ de cautare a
informatiilor. În schimb privirea de sus în jos, ori pe sub ploape,
arata superioritate, desconsiderare sau neîncredere. Înaltarea capului
indica siguranta, demnitate sau deschidere. Daca este prea rigida
exprima mândrie.
Mâinile sunt si ele purtatoare de informatii, fie direct si explicit,
fie prin combinatii de gesturi si miscari. Foarte importanta de exemplu
este strângerea de mâna. O strângere puternica exprima forta si dorinta
de dominare, dar si autenticitate. O strângere slaba arata fie supunere,
fie dezinteres. Un contact mai îndelungat este un semn pozitiv,
exprimând nevoie de contact direct, eliberarea rapida a mâinii
interlocutorului exprima dorinta de desprindere ori nerabdare. De aceea
interesanta poate fi compararea celor doua gesturi la începutul
respectiv sfârsitul unei întrevederi. Mâinile împreunate închid un cerc
si practic constituie o bariera între sine si lume. Mâna dusa la gât
semnifica trairea unei amenintari si autoprotectie, mâna dusa la gura
exprima nevoia de autocontrol(parca se încearca blocarea unui mesaj
nepotrivit, persoana având grija sa nu spuna ce nu trebuie), daca este
îndreptata spre frunte arata dorinta de sprijinire a capului ceea ce se
traduce fie în oboseala, fie în nevoia de alungare a anumitor gânduri
sau amintiri.
În general miscarile îndreptate spre sine(încheierea si descheierea
nasturilor, jocul cu cravata...) exprima nevoia de evidentiere (mesajul
este de tipul : “sunt aici, trebuie sa ma observi”) dar pot trada si o
stare de nervozitate si agitatie.
Aceste exemple sunt doar cu titlu introductiv, neacoperind nici pe
departe lista gesturilor semnificative. Candidatii trebuie sa fie în
primul rând atenti la sine si la mesajele pe care le transmit, dar într-un
mod relaxat. Comportamentul trebuie sa fie dezinvolt si natural, caci
scopul interviului este tocmai de a percepe comportamentul
interlocutorului. “Citirea” intervievatorului permite însa adaptarea în
timp real la perceptia acestuia. Pot exista si semnale false însa,
menite sa induca în eroare. De aceea comportamentul celuilalt trebuie
decriptat cu atentie. “Secretul” unui interviu curat, din punct de
vedere non verbal, este însa autenticitatea si abordarea încrezatoare în
fortele proprii.
Sorin Faur
Specialist Resurse Umane |
| |
|
|
|
|
