Munca in strainatate este astazi o realitate. Libera
circulatie in spatiul european, lipsa de atractivitate a unor meserii
pentru vestici, ca si nevoia economica de muncitori ieftini dar
calificati, sunt principalele motive pentru care munca in strainatate
este posibila. Motivul pentru care munca in strainatate este dorita este
saracia din tara si lipsa unor locuri de munca suficiente. Lungimea
cozilor de la agentiile de ocupare profesionala, distantele enorme de la
care vin unii solicitanti, cheltuielile legate de acte si autorizatii,
in conditiile in care este mai mult decit clar ca oferta este
insuficienta in raport cu cererea, toate acestea nu sunt decit o masura
obiectiva a disperari ce ii cuprinde pe oameni atunci cand, unicul mod
de a se intretine, munca, le este innaccesibil.
Somajul este un fenomen social, deja de amploare mondiala, iar
rezolvarea acestei probleme nu se poate gasi decit intr-o ampla reforma.
Munca in strainatate isi are pretul ei psihologic, foarte mare. Oamenii
ar prefera mai degraba sa lucreze aici, la ei acasa, chiar daca pe bani
mai putini, numai sa primeasca un salariu decent, decit sa munceasca in
strainatate, pentru un salariu triplu, dar departe de casa, departe de
familie, departe de prieteni.
In afara muncesc atat specialisti romani, cat si muncitori necalificati.
Specialistii lucreaza pentru salarii chiar foarte bune, fiind apreciati
si rasplatiti in buna masura conform cu munca depusa, chiar daca de 3
ori mai putin decat un nativ. Totusi, datorita calificarii detinute,
datorita competentelor profesionale si datorita cunostintelor de limba
straina, romanii superior calificati se integreaza mai usor, se
adapteaza mai bine, reusesc sa castige experienta si statut profesional,
ajungand cu timpul sa se naturalizeze ori sa emigreze, in masura in care
acest lucru este posibil, stabilindu-se definitiv in tara in care
muncesc. Nivelul de cultura si educatie asigura o mai buna vizibilitate
sociala si o aproape sigura recunoastere a drepturilor colaterale (asigurari,
locuinta. . . )
Muncitorii necalificati, sau cu calificari primare insa, nu stiu si nu
se pot proteja eficient. Sunt binecunoscute situatiile in care numeroase
firme de plasament in strainatate, nu s-au dovedit a fi decit afaceri
profitabile pentru initiatorii lor, firme care nu faceau nimic altceva
decat sa incaseze comisioane enorme(sute de dolari cel putin), contra
unor promisiuni niciodata onorate. In disperare de cauza, multi
muncitori au cazut victime unor astfel de firme, cu care semnau
contracte fictive pagubitoare. In cazul in care totusi ajungeau sa
munceasca in strainatate, multi nu isi primeau nici macar jumatate din
salariul promis iar conditiile de locuit si mancarea erau adesea
improprii. De aceea, dupa nici macar o luna, cei ajunsi in strainatate
prin astfel de agenti privati, fie se intorceau in tara cu ultimile
resurse, fie ajungeau pe piata neagra a muncii, fara asigurari, fara o
adresa stabila, prada usoara pentru orice fel de intimidari. Ofertele
tranzactionate de stat au cel putin avantajul acoperirii reale, statul
ocupandu-se de siguranta aplicantilor, salariul promis fiind sigur si
dublat de conditii verificate de locuit. Nu este mai putin adevarat ca
agentii privati autorizati pot si ei oferii posturi bune.
Faptul de a castiga in trei luni cat intr-un an in Romania, chiar in
conditii deosebit de grele, este insa o motivatie suficient de puternica,
pentru care multi isi asuma orice fel de riscuri. Oficiul pentru
Migratia Fortei de Munca pune la dispozitia celor interesati lista
firmelor autorizate din toate judetele tarii. Inainte de a accepta o
oferta, un minim spirit de prevedere ar trebui sa existe, mai ales ca
verificarea seriozitatii angajatorului poate economisi ultimii banii.
A muncii in strainatate devine pentru multi o iluzorie solutie
salvatoare pentru care se sacrifica totul. In incercarea de a gasi un
post afara sunt ignorate multe posturi existente aici, pentru ca sunt
considerate neatractive apriori. Poate nimic nu este mai reprezentativ
decat relatarea unui muncitor in constructii care si-a caracterizat o
perioada de munca de doi ani de zile printr-o singura fraza: ”Munceam si
plangeam”.
Sorin Faur |
