E suficient sa deschizi orice ziar la
rubrica „Oferte de Munca” pentru a vedea care este importanta care se
acorda experientei. Aproape invariabil se cere experienta minim 2-3 ani
daca nu mai mult. Aceste anunturi dezarmeaza multi tineri absolventi
aflati în cautare unui loc de munca, care renunta si sa mai încerce,
încercând sa rezolve dilema ”Cum sa-ti faci experienta daca nu ti se da
sansa sa muncesti? ”.
Cu toate acestea, normal, trebuie înteleasa si pozitia angajatorului
care cere experienta deoarece are nevoie de persoane care înca de la
început sa fie capabile sa faca fata sarcinilor curente, fara nimic
altceva decât o introducere sumara în modul de organizare al firmei
angajatoare. În conditiile curente, doar putini sunt cei care îsi permit
sa sustina training-uri ori formari la locul de munca deoarece costurile
sunt destul de mari. Dar tocmai întelegerea pozitiei angajatorului aduce
cu sine cheia rezolvarii dilemei initiale. La o analiza mai atenta, se
constata ca angajatorul doreste în fapt competenta, nu experienta si cu
atât mai putin vechime. Foarte mult, vechimea dovedita într-un loc de
munca este confundata cu experienta ori cu competenta:
vechime=experienta= competenta. Candidatii tineri, capabili sa demonteze
în fata angajatorului aceasta falsa echivalenta, candidatii capabili sa
convinga ca poseda toate calitatile necesare desfasurarii activitatii
curente chiar daca nu au „vechime”, îsi cresc considerabil sansele de
angajare. Nu este însa suficient. Pe piata muncii exista competitie, ca
pe orice piata supusa legilor concurentei. De aceea nu este de ajuns
demonstrarea competentei profesionale. Un alt candidat, si el lipsit de
„experienta” în munca, poate dovedi nu numai ca este competent, dar si
ca este mai competent decât ceilalti. Iata de ce este necesar un efort
continuu de pregatire si dezvoltare profesionala care sa se constituie
în atuuri la interviu. În plus, trebuie desfasurata o cautare activa si
totala a unui loc de munca deoarece foarte multi angajatori, tributari
confuziei vechime=competenta nici nu vor acorda atentie CV-urilor care
nu corespund pe acest criteriu. Mediile de cautare trebuie sa fie: presa
scrisa, internet, agentii de plasare, cunostinte, târguri de joburi,
ONG-uri, asociatii profesionale. Nu trebuiesc uitate nici candidaturile
directe, trimise firmelor din domeniul de interes.
Sansele de admitere la interviu si în consecinta de angajare cresc
considerabil în cazul unui CV bine întocmit. Punerea în valoare a
competentelor profesionale si a calitatilor personale este o activitate
complexa în realizarea careia fie se poate apela la o agentie
specializata, fie se pot consulta lucrari dedicate întocmirii corecte a
CV-ului. Tânarul candidat trebuie sa-si dovedeasca interesul pentru
domeniul în cauza prin cât mai multe activitati desfasurate, chiar daca
nu au fost contracte de angajare. Astfel pot fi trecute si considerate
ca si experienta activitatile mai importante din facultate, precum
participari la manifestari stiintifice, lucrari publicate în reviste de
specialitate, colaborari, joburi de vara. Orice curs de pregatire (de
specialitate, limba straina, calculator) este binevenit, fiind o dovada
atât a interesului pentru dezvoltare si evolutie personala cât si a a
capacitatii de munca si învatare, de efort certificat prin diploma de
absolvire. Angajatorul urmareste nu doar competentele deja existente,
valoarea prezenta a candidatului, ci si potentialul sau de dezvoltare,
orizontul mediu de timp de ramânere în firma, compatibilitatea cu mediul
si climatul organizational. Un candidat mai putin pregatit poate fi
acceptat în baza seriozitatii dovedite si a compatibilitatii cu mediul
sau stilul de lucru. Prezentarea la interviu trebuie sa fie deci
impecabila, pregatire pentru interviu trebuie sa fi foarte atenta.
Candidatul trebuie sa identifice exact care sunt cerintele si
necesitatile ofertantului si sa-si moduleze raspunsul în consecinta.
Recomandarile de la profesori, ori fosti angajatori sunt de asemenea
apreciate, cu atât mai mult cu cât recomandarea vine din partea unei
persoane cunoscute în mediul respectiv.
Pentru început, cei care doresc sa depaseasca „handicapul lipsei de
experienta” trebuie sa fi gata sa accepte si conditii mai putin
favorabile, precum: program prelungit, salariu usor mai mic, activitate
curenta încarcata. De asemenea trebuie sa fie dispusi sa accepte o
perioada de proba, în care sa-si dovedeasca abilitatile. Aceasa perioada
trebuie sa fie însa de maxim o luna si sa fie platita.
O alta cale de a intra în piata muncii este prin intermediul ONG-urilor.
Acestea nu pun pret neaparat pe experienta dar cer voluntariat. Chiar si
în aceste conditii, poate exista competitie. Faptul de a lucra într-o
astfel de organizatie înseamna un punct de plecare prin oportunitatile
si informatiile cu care se vine în contact si în plus se contabilizeaza
ca si experienta. Cei capabili sa priveasca aceasa perioada drept o
perioada de initiere si formare, dispusi sa extraga din orice experienta
o învatatura, vor depasi fara probleme pozitiile de entry.
În încercarea de a gasi o rezolvare acestei probleme, la nivel
guvernamental, au fost concepute legi care sprijina angajarea tinerilor
absolventi prin reduceri foarte importante a impozitelor pe salariu.
Sunt în plus organizate constant târguri de joburi dedicate tinerilor,
târguri care ofera sansa unui dialog direct cu ofertantii. Tot mai multe
firme sunt interesate de aceste avantaje, de aceea, înca o data,
pregatirea personala si capacitatea de a convinge sunt cele mai
importante argumente.
Ca o concluzie, lipsa de experienta se depaseste prin demonstrarea
competentelor, a seriozitatii, a interesului fata de activitatea
curenta, a disponibilitatii pentru munca si prin stabilirea unei relatii
pozitive de compatibilitate cu firma angajatoare.
Psiholog Sorin Faur
Specialist Resurse Umane |
